Avem un univers in care totul este permis. Avem o planeta numai buna de invadat. Motivul? Il stim, dar din cauza spoilerelor cel mai bine ar fi sa nu zicem. Apoi, intr-o lume atat de nebuna putem crea orice personaje ne taie capul. Umorul? Bineinteles ca este prezent, dar trebuie dus la limita penibilului. Altfel nu putem spune ca ne aflam intr-un joc Borderlands. Trebuie sa aiba legatura cu titlurile anterioare? Optional. Mai bine nu. Cam asa ma gandesc ca a decurs sedinta din care cei de la Gearbox au decis destinele continuarii titlului lansat in 2014.
Umorul este pe primul loc în New Tales from the Borderlands
Scenariul prezinta 3 personaje care ca si tipologie nu au nicio treaba unul cu altul, dar care pleaca intr-o aventura, fie ea si fortata de imprejurari, ce le va schimba viata. Aici intervi tu. Depinde de ce decizii vei lua pe parcursul a celor 8-9 ore, impartite in 5 capitole, personajele noastre se vor atasa unele de celelalte, se vor detesta, vor lucra impreuna eficient sau vor esua in situatii limita.
Scenariul este un pic imprastiat, motivatia personajelor de a lua decizii este pe alocuri absurda, dar este salvata de un umor aparte pe care numai universul Borderlands il poate avea. Desi nu este pe gustul meu, umorul intervine de fiecare data cu succes, cand situatia tinde sa atinga un nivel prea ridicat al absurdului. Elemente desi prezente in primul joc, nu au fost la fel de agresive ca in New Tales from the Borderlands. Acolo jocul a avut si momente mai emotionante, comparativ cu cel de fata, unde totul este bazat pe umor si scene socante.
Mecanicile de joc sunt întâlnite în vechile titluri ale celor de la Telltale
Producatorii au tinut sa pastreze toate elementele de gameplay intalnite in jocurile celor de la Telltale, neaducand absolut nimic in plus. Aparent, falimentul Telltale nu i-a speriat pe cei de la Gearbox, dorind sa continue pe aceeasi linie, chiar sa exagereze la unele capitole. In primul rand, jocul de fata nu poate fi numit joc pana la capat. Mai exact avem parte de cutscene dupa cutscene, unde, din cand in cand, mai apasam cate un buton pentru a alege o linie de dialog, sau doua butoane pentru un quick time event. Momentele in care putem controla efectiv personajele sunt foarte rare, transformand astfel “jocul” mai degraba intr-un cinematic interactiv.
Puzzle-urile lipsesc cu desavarsire, si le inteleg lipsa cand vorbim de un titlu care se vrea a fi doar cinematic, dar Telltale la inceputuri ne-au oferit si cateva mecanici de gameplay mai de Doamne ajuta. Din pacate, unul din motivele pe care le consider esentiale in esecul celor de la Telltale a fost lipsa gameplay-ului efectiv, iar cei de la Gearbox au tinut sa mearga exact pe aceeasi linie.
Singura mecanica care functioneaza este sa te chinui sa selectezi liniile de dialog in asa fel incat sa-ti iasa dinamica pe care ti-o doresti sa o aiba personajele. Daca le vrei mai pasnice, mai increzatoare, mai agresive, sa se inteleaga bine, sa se deteste, toate acestea sunt posibile, iar finalul este intr-adevar o consecinta a alegerilor facute de jucator. Desi se merge pe formula clasica, la fiecare linie de dialog selectibila ai patru optiuni, niciuna nu este evidenta. Sau mai corect spus, nu intotdeauna sunt evidente.
New Tales from the Borderlands consider ca a facut cativa pasi in spate prin abuzarea formulei propuse de Telltale. Gameplay sporadic cu scenariul slabut salvat doar de umor, anuleaza in mare parte partile bune. Mi-as fi dorit ca aceasta formula, pe care la baza o indragesc, sa evolueze in directii interesante si surprinzatoare, nu sa simplifice un joc pana la nivelul la care sa asist la un simplu film unde mai apas din cand in cand cate un buton.
