De fiecare data când deschid un joc nou am câteva așteptari definite de un standard pe care anumite titluri mi le-au creat de-a lungul timpului. Unul dintre acele titluri la care raportez instant calitatea este Mass Effect. Deși este departe de a fi jocul perfect, atinge cateva corzi sensibilie (as zice ca mai mult le zguduie bine de tot) pe care majoritatea titlurilor de acest gen nu reușesc nici macar sa le observe.
Cu ocazia “editiei legendare” am reușit sa trec pentru a doua oara prin ME1 si pentru a treia oara prin M2 si M3. Dupa cum bine observi M1 a ramas un pic in urma ca numar de runthrough-uri, iar motivele sunt foarte simple. Deși ramane un titlu spectaculos, mai ales daca ne uitam pe posibilitațile tehnologice disponibile la vremea cand a fost produs, are cateva minusuri care au imbatranit urat si mi-a fost greu să trec peste ele. Dar, despre partile mai puțin plăcute voi vorbi mai târziu.
Primul element cu care surprinde saga lui Shepard este despre cat de profunde pot deveni relațiile dintre personaje. In functie de raspunsurile pe care le alegi in dialoguri, comportamentul lor se schimba, iar aceasta dinamica se perpetuează până la sfarșitul trilogiei. Toata dinamica relaționara este data de dualitatea foarte clara si simpla a baiatului bun sau a baiatului rău (sau fata, dupa caz, sau non-gender dupa altul). Fiecare joc din serie te pune sa alegi ce personaj vrei sa dezvolti. Ca o paranteză, statisticiile arata ca majoritatea jucatorilor au ales sa mearga pe varianta paragon (baiatul bun), inclusiv eu am ales aceasta varianta de fiecare dată, iar motivul este din nou, foarte simplu.
Totul pleaca de la intriga povestii, din care aflam destul de repede ca galaxia noastra este amenintata de Ripper-i, niste masinarii care o data la 50 de mii de ani vin sa distruga toate civilizatiile, oferind posibilitatea naturii sa se dezvolte din nou de la 0. Pe parcursul celor trei jocuri, amenintarea Ripper-ilor este din ce in ce mai prezenta, iar atacul lor fatal este iminent. Astfel, Shepard face tot posibilul pentru a gasi solutii sa-i opreasca. Plecand de la aceasta cauza disperata si nobila in acelasi timp, personajului ii sta cel mai bine cand pozeaza in baiatul bun, super eroul care incearca sa salveze o intreaga galaxie de le pieire.
Dincolo de subiect care este sau nu original, povestea din Mass Effect este speciala pentru felul in care este spusa. Pentru fiecare personaj in parte, cei de la Bioware au acordat o atentie minutioasa, iar la final esti atasat de personaje ca cele din serialul preferat (care a rulat vreo 10 sezoane). Poate un minus pentru unii, dar pentru mine in acest caz este un plus, povestea nu se fereste sa ofere si cateva momente telenovelistice, printre care si posibilitatea de a te apropia si fizic de personaje. Desi aceasta latura nu este dezvoltata la un nivel exagerat, este prezenta, iar pentru cei interesati, pot sa-si dedice din timp pentru a urmari cutscene-urile mai fierbinti ale jocului.
Pentru Mass Effect 2 si 3 producatorii nu au facut mare lucru pentru a le imbunatati, in mare sunt copy/paste in editia legendara, care ofera posibilitatea celor care nu le-au jucat pana acum (sau celor ca mine, un motiv de a le rejuca) pe consolele actuale sau PC-urile actuale la 60fps curati.
In schimb, pentru Mass Effect 1, s-au facut destul de multe eforturi pentru a fi adus la zi. Din pacate, engine-ul grafic Unreal Engine 3 este prea slab pentru a putea face din ME 1 o experienta moderna. Modelele personajelor sunt prafuite, animatiile stangace, pe care daca ar fi sa le comparam cu cele actuale, diferentele sunt enorme, fapt ce contribuie la imersiunea cu universul jocului mai scazuta decat ne-am imagina. Nu a imbatranit bine si, desi cei de la Bioware s-au straduit sa-i faca un facelift major, inca este departe de ce pot jocurile actuale.
In acelasi timp, ME1 sufera si la partea de gameplay, unde mecanica de shooting merge destul de anevoios, iar auto cover-ul mai mult nu merge. In situatii limita cand vrei sa fugi de la un cover la altul pentru a avea un unghi mai bun, se intampla de multe ori ca personajul sa ramana pe langa el, fiind tinta sigura pentru toti inamicii. Ca un plus, partea de RPG a fost un pic ajustata, astfel personajele pot fi dezvoltate mai repede si arsenalul impotriva inamicilor este suficient de potent pentru a astupa neajunsurile mentionate mai sus. Daca joci pe dificultate medie, sunt sanse sa repeti unele lupte de cateva ori din motive tehnice, dar in general, abilitatile dobandite vor fi suficiente pentru a putea trece peste orice obstacol.
