Am jucat Onimusha: Way of the Sword fără să am foarte multe așteptări de la el, mai ales că știam că nu are legătură directă cu titlurile precedente ale seriei. Capcom este oarecum pe val anul acesta și reușește să lanseze titlu după titlu, majoritatea bine primite, iar acest capitol confirmă tendința. Am testat jocul pe PlayStation 5 Pro, cu dialogul setat pe limba japoneză, fiindcă atmosfera este cu mult mai aparte așa.
O poveste plasată în Kyoto-ul perioadei Edo
Acțiunea îl urmărește pe Miyamoto Musashi, un tânăr samurai ferm convins că este neîntrecut în mânuirea sabiei, ajuns în Kyoto pentru a-și dovedi această convingere. Drumul lui ia însă o turnură ciudată și neașteptată, fiindcă orașul este asediat de creaturi demonice cunoscute drept Genma, apărute din lumea de dincolo și responsabile pentru groaza care s-a instalat peste capitala istorică.
Confruntarea cu aceste creaturi îl aduce pe Musashi în posesia Oni Gauntlet-ului, un artefact mistic care îi oferă putere dincolo de limitele umane, capacitatea de a absorbi sufletele demonilor înfrânți și de a le transforma într-o sursă de energie pentru a se întări progresiv pe parcursul aventurii. Gauntlet-ul ascunde însă și o voce misterioasă proprie, a cărei identitate rămâne una dintre întrebările care te împinge să continui povestea. Firul narativ se construiește astfel în jurul tensiunii dintre dorința lui Musashi de a lupta doar prin propria forță și tentația de a se baza tot mai mult pe puterea supranaturală pe care i-o oferă acest artefact.
RE Engine se vede de la primele momente
Onimusha: Way of the Sword folosește RE Engine, același motor grafic pe care Capcom l-a rafinat prin seria Resident Evil, iar acest lucru se vede încă din primele momente, atât în gameplay, cât și în cinematice. Calitatea vizuală este una dintre cele mai puternice cărți de vizită ale jocului, cu un Kyoto din perioada Edo transformat într-o versiune de dark fantasy plină de temple, altare și pericol la fiecare colț.
Fața lui Toshiro Mifune, readusă la viață prin tehnologia AI
Un element pe care țin să îl subliniez este decizia lui Capcom de a folosi pentru protagonistul Musashi fața actorului Toshiro Mifune, legenda filmelor samurai japoneze, care nu mai este printre noi. Studioul a folosit tehnologia AI pentru a recrea vocea, fața și expresiile faciale ale acestuia, iar rezultatul este excelent. Recrearea a fost realizată cu acordul familiei actorului, care a urmărit și a aprobat procesul pe tot parcursul dezvoltării, iar suita de animații faciale folosită acoperă o gamă largă de expresii dramatice și comice, exact genul de prezență pe care Mifune o avea în filmele sale.
Interesant este că acest Musashi este gândit ca un tânăr de aproximativ 20 de ani, care nu și-a descoperit încă celebra tehnică de luptă cu două săbii, motiv pentru care în acest capitol se bazează exclusiv pe o singură katana, alături de puterile oferite de misteriosul Oni Gauntlet, artefactul care îi conferă forță dincolo de limitele umane și capacitatea de a absorbi sufletele demonilor Genma pentru a se întări.
Am ales să joc cu vocile în limba japoneză, fiindcă vocea originală, semnată de Kenichiro Thomson, se îmbină perfect cu tonul de film samurai clasic pe care jocul îl urmărește, undeva între umor și seriozitate. Este exact genul de atmosferă pe care o pierzi ușor cu un dublaj în engleză însă dacă alegi engleza este bine realizată și reușește să îți ofere aceași atmosferă specifică.
Combat antrenant, cu parry și atac care te țin mereu în priză
Gameplay-ul este unul antrenant, iar atât metoda de parry, cât și cea de atac te țin constant în priză, mai ales datorită diversității de inamici. Sistemul de luptă se bazează pe sabie ca armă principală, cu care poți lovi, para atacurile sau devia proiectilele venite spre tine.
O parare prelungită îți permite să direcționezi inamicul, făcându-l să cadă într-o anumită direcție, iar poziția de gardă blochează atacurile din toate direcțiile. Această combinație de opțiuni defensive și ofensive creează un ritm de luptă satisfăcător, în care fiecare confruntare cere atenție reală, nu doar apăsare repetată de butoane.
Boss-ii, momentele care cer maximă concentrare
Pe lângă inamicii pe care îi găsești mai peste tot pe hartă, jocul are și o serie de boss-i la care trebuie să fii mereu pe fază, atât la atac, cât și la parare, fiindcă atacurile lor sunt destul de năucitoare.
Aceste confruntări funcționează ca adevărate teste de sincronizare și de răbdare, iar prezentarea lor cinematografică le dă și mai multă greutate, unele dintre ele fiind construite în jurul unor secvențe teatrale pline de personalitate, tipice pentru genul de villaini exagerați pe care seria Onimusha i-a avut mereu.
Concluzie
Onimusha: Way of the Sword este o dovadă în plus că Capcom se află într-o formă excelentă în acest moment, iar acest capitol, oricât de detașat ar fi de restul seriei, reușește să impresioneze prin combinația dintre prezentare cinematografică de top și un sistem de luptă solid, bazat pe parry și atac. RE Engine face din Kyoto-ul întunecat un decor convingător, iar recrearea lui Toshiro Mifune pentru Musashi este realizată cu respect și cu o execuție tehnică remarcabilă, mai ales dacă alegi să joci cu dialogul japonez original, care păstrează exact atmosfera de film samurai clasic pe care jocul o urmărește. Diversitatea de inamici obișnuiți și confruntările intense cu boss-ii mențin tensiunea ridicată pe tot parcursul aventurii. Este unul dintre titlurile lui 2026 ce este o surpriză plăcut aș putea spune.
Copia de review a fost oferită de către CD Media distribuitorul oficial al jocului în România.